Ordinul Preşedintelui INS nr. 711/2006

Manualul Eurostat: „Ancheta bugetelor de familie în UE;  Metodologie şi recomandări pentru armonizare”

Evaluarea veniturilor, consumurilor şi cheltuielilor populaţiei; asigurarea informaţiilor necesare fundamentării programelor de protecţie socială; analiza impactului aplicării diferitelor programe în domeniul social, a efectelor economice ale tranziţiei, în general, asupra situaţiei economico-sociale a populaţiei

Persoanele cu domiciliul stabil în România, membre ale gospodăriilor din toate judeţele ţării şi din Municipiul Bucureşti

Naţional, macroregiune, regiune de dezvoltare, medii de rezidenţă, categorii de gospodării

Metodologia şi organizarea „Anchetei Bugetelor de Familie (ABF)”

Methodology and organization of the ''Family Budgets Survey (FBS)''

Metode de măsurare a calităţii datelor: calculul erorilor de sondaj; calculul erorilor datorate non-răspunsurilor (pe cauze)

Ancheta bugetelor de familie are o veche tradiţie în România, o astfel de anchetă datând din anul 1948.
Din luna iunie 1948 a început cercetarea bugetelor la 8000 familii din mediul urban cuprinzând familii de muncitori, intelectuali, funcţionari, liber profesionişti, mici meseriaşi şi alte categorii de familii de pe întreg teritoriul ţării.
Din anul 1952 s-a trecut la organizarea cercetării bugetelor de familie şi în mediul rural la 1500 gospodării de ţărani, iar din luna iulie 1953 s-a extins la 3000 de gospodării. Totodată eşantionul familiilor de salariaţi a fost redus la 2200 familii, având în vedere greutăţile în completarea zilnică a “cărţii de familie” ca şi modul de prelucrare care se efectua manual şi necesita un timp îndelungat până la finalizarea rezultatelor.
În anul 1994 a fost proiectată Ancheta Integrată în Gospodării (AIG), o anchetă multiscop care a funcţionat în perioada 1995-2000.
În anul 2000, în cadrul Programului Phare Naţional RO-97 s-a desfăşurat ancheta pilot a bugetelor de familie, iar începând cu anul 2001, Ancheta Bugetelor de Familie a devenit o anchetă permanentă, constituind instrumentul principal pentru evaluarea veniturilor şi cheltuielilor populaţiei.